ADHD

Ce inseamna ADHD:

ADHD înseamnă Deficit de Atenţie / Hiperactivitate / Impulsivitate şi este una dintre cele mai frecvente afecţiuni comportamentale întâlnite la copii şi adolescenţi. Studiile arată că un procent de 3-7%* din copiii de vârstă şcolară prezintă simptome  ADHD (1-2 din copiii dintr-o clasă de 30)*.
ADHD debutează în copilărie şi poate persista şi la vârsta adultă. Deşi la unii copii simptomele ADHD dispar odată cu înaintarea în vârstă, în jur de 60% pot prezenta simptome şi la vârsta adultă.

Conform  Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV-TR), simptomele ADHD se împart în trei categorii: deficit de atenţie , hiperactivitate şi  impulsivitate , putând surveni şi în formă combinată.

Uneori, părinţii se consideră adesea vinovaţi de comportamentul copiilor cu ADHD dar nu este cazul. Cercetătorii au demonstrat că apariţia simptomelor ADHD nu este legată

Simptomele de neatenție

• ignoră detaliile
• greșește din neglijență
• își menține cu greutate concentrarea la lucru sau la joacă
• pare să nu asculte atunci când cineva i se adresează direct
• nu respectă instrucțiunile
• nu termină ceea ce a început
• are dificultăți în a-și organiza sarcinile și activitățile
• evită activitățile care necesită efort intelectual susținut
• pierde lucruri de care are nevoie
• este distras de zgomote exterioare
• este uituc în activitățile lui

Hiperactivitatea

• aleargă sau se cațără atunci când nu ar trebui
• vorbește excesiv.
• se agită sau se foiește.
• trebuie să se ridice de pe scaun.
• are dificultăți în desfășurarea activităților de timp liber nezgomotoase.
• este în mișcare, parcă ar fi animat de un motor.

Impulsivitatea

• răspunde înainte ca întrebările să fie complete.
• are dificultăți în a-și aștepta rândul.
• întrerupe sau deranjează alte persoane.

Tratamentul ADHD

• Terapie comportamentala (incluzând antrenament și terapie)
• Medicația
• Terapia combinată (medicație și terapie comportamentală

Tratamentul trebuie individualizat pentru fiecare pacient.

 Medicamente pentru ADHD

Exista doua tipuri de medicamente pentru ADHD: stimulante si non-stimulante.

Medicamentele non-stimulante (Strattera)

In România nu exista la ora actuala decât non-stimulante (Straterra) care sunt eficiente la copiii cu ADHD. Non-stimulantele sunt medicamente de ultima generație care nu afectează pe termen lung creșterea în înălțime și greutate.

 Medicamente stimulante (Ritalin, amfetamine, Concerta)

Stimulantele sunt medicamente de tipul amfetaminelor, Ritalin si Concerta si deși exista de 60 de ani pe piața au fost interzise in multe tari datorita riscului de dependenta si a multor efecte secundare. Stimulantele fac parte din categoria substanțelor strict controlate.

Foarte recent,studiul MTA asupra deficitului de atenție și hiperactivitate (ADHD) a scos la iveală faptul că medicamentele Ritalin și Concerta pot oferi o ameliorare a stării de sănătate pe termen scurt, si doar pe maxim 12 ore dintr-o zi, dar după trei ani, beneficiile tratamentelor dispar. Mai mult, mulți părinți renunță la tratament pe perioada vacantelor datorita multiplelor efecte secundare ale Concerta si Ritalin (insomnie, scădere in greutate, accentuarea ticurilor).

În plus, copiii care iau aceste medicamente regulat, timp de trei ani, au manifestat o întârziere în dezvoltare, potrivit "Multimodal Treatment Study of Children with ADHD" (MTA).

Autorii MTA au monitorizat 600 de copii cu ADHD, începând cu anul 1990. Profesorul William Pelham, coautor al studiului, de la Universitatea din Buffalo, Statele Unite, a spus că întârzierea în dezvoltare s-a manifestat la nivel de înălțime și greutate.

 Procesul terapeutic la copiii și adolescenții cu ADHD

Procesul terapeutic cuprinde trei etape de bază

Evaluarea inițială: Ca parte a evaluării diagnostice, medicul sau specialistul de asistență sanitară determină simptomele țintă și gradul inițial de afectare.

Strategia terapeutică: Medicul stabilește o strategie terapeutică prioritizând simptomele țintă și determinând metodele terapeutice cele mai potrivite pentru reducerea acestora.

Monitorizarea simptomelor și adaptarea strategiei: Una dintre componentele cele mai importante ale tratamentului ADHD este monitorizarea simptomelor din diferite domenii (cum ar fi învățarea, rezultatele școlare, interacțiunile familiale și relațiile cu persoanele de aceeași vârstă) și din diferite medii (de exemplu acasă, la școală, în afara programului școlar).

Impactul ADHD asupra vieţii copilului sau adolescentului

Tulburarea deficit de atenţie şi hiperactivitate/impulsivitate poate afecta toate aspectele vieţii unui copil. În plus, impactul este puternic şi asupra părinţilor şi fraţilor, fiind uneori cauza apariţiei problemelor în familie.

Copilul afectat de ADHD poate fi la fel de inteligent, creativ şi iubitor ca şi ceilalţi.

Cu toate acestea, un copil cu ADHD care nu este diagnosticat la timp se va confrunta cu multe probleme acasă şi în societate. Va începe sa fie perceput ca diferit faţă de ceilalţi copii, se va izola de grup, îşi va pierde prietenii, fiind respins de către colegi. Cu timpul nu va mai avea încredere în el insuşi iar rezultatele şcolare se vor înrăutăţi.

Manifestările ADHD sunt diferite în funcţie de perioada de dezvoltare a copilului, variind de la slaba concentrare, nivel ridicat de agresivitate şi  impulsivitate la copilul preşcolar, până la o percepţie distorsionată a sinelui şi apariţia unor comportamente antisociale şi agresive la adolescent.

Deşi cauza exactă a ADHD rămâne necunoscută, cercetările s-au intensificat în ultimul deceniu. În momentul de faţă, se consideră ca ADHD este cel mai probabil de natură genetică. Cercetătorii au evidenţiat însă şi alte posibile cauze.

Studiile riguroase, atent concepute, nu au reuşit să stabilească relaţia cauzală dintre aceşti factori şi ADHD şi nici faptul că vreunul dintre aceşti factori influenţează simptomele ADHD. De exemplu, contrar convingerilor părinţilor, zahărul nu îi face pe copii semnificativ mai hiperactivi. De fapt, s-a constatat că nici o dietă nu ameliorează simptomatologia specifică ADHD. S-a constatat că, de fapt, frustrarea părinţilor este un efect, şi nu o cauză a ADHD. Excesul în urmărirea programelor de televiziune şi jocurile video reprezintă de fapt un simptom, şi nu o cauză a ADHD. Acestea constituie o formă de stimulare care îi ajută pe copiii cu ADHD să-şi menţină concentrarea şi să-şi controleze sentimentul interior de agitaţie prin intermediul unui mecanism similar celui care acţionează în cazul medicaţiei.