DEPRESIA 

                  (BOALA ANULUI 2011)

Sunteti trist, va simtiti neajutorat, si va intrebati daca suferiti de depresie. Ar putea fi depresie, ar putea fi altceva?Multe persoane care sufera de depresie sunt in acelasi timp anxioase. Persoanele care au anxietate simt o frica nedefinita, sunt ingrijorate si tensionate. Pot apare ganduri obsesive, atacuri de panica, insomnie, palpitatii, transpiratii.  Daca pe langa sentimentele de tristete si neajutorare aveti si astfel de manifestari, atunci foarte probabil sa suferiti de depresie si sindrom anxios. De fapt, multe persoane cu depresie au in acelasi timp si anxietate.

CUM SE DEFINESTE DEPRESIA:

Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unei trairi de tristete sau de pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp. Fiind mai serioasa decat un simplu episod de tristete, de suparare sau decat o traire temporara de scadere a energiei, depresia poate avea un impact semnificativ asupra bucuriei de a-ti trai viata, asupra capacitatii de munca, asupra starii generale de sanatate si asupra persoanelor apropiate.

Depresia se manifesta diferit de la o persoana la alta. Unii se simt "daramati" pentru o perioada lunga de timp, in timp ce la alte persoane trairile de depresie vin si pleaca. In cazul in care o persoana are episoade scurte de depresie usoara, aceasta poate fi capabila sa isi continue viata profesionala si sa faca fata activitatilor cotidiene.

CAUZE:

Situatiile care pot declansa un episod de depresie sunt:
- unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru indepartarea durerii sau steroizii; de obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit
- tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau suprarenale
- dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile scazute ale fierului (anemia)
- afectiunile indelungate (cronice), precum artrita, bolile cardiace sau cancerul
- infectiile, cum ar fi infectiile virale sau infectiile ficatului sau ale creierului
- factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi
- factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave proprii sau ale unei persoane apropiate.
- varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au adeseori depresie
- presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasi varsta
- consumul de alcool, de substante ilegale sau probleme in legatura cu abuzul de o substanta
- sindromul premenstrual cronic
- menopauza
- durerea cronica
- stresul
- oboseala
- nasterea recenta.

Exista mai multe tipuri de depresie:

- depresia reactiva se datoreaza unui eveniment de viata traumatic,

- depresia endogena, datorata dezechilibrelor chimice la nivel cerebral si

frecvent asociata problemelor familiale,

- depresia bipolara sau tulburarea maniaco-depresiva,

- depresia post-partum, care apare dupa nastere

- tulburarile afective de sezon: depresia de primavara,  datorata schimbarii

luminozitatii ambiante.

Toate formele de depresie pot fi tratate psihoterapeutic.

                  Test de autoevaluare a depresiei

Instructiuni: 
Raspundeti cu "Da"  sau "Nu" la toate enunturile de mai jos care descriu cel mai bine felul în care v-ati simtit recent.
 În ultimele doua saptamâni ati fost adesea (aproape zilnic) deranjat de . . .

1.   Descurajare, depresie sau disperare?
2.   Pierderea interesului sau placerii pentru activitati pe care altadata le faceati cu placere?
3.   O schimbare neintentionata, semnificativa a greutatii sau poftei de mâncare (în sensul scaderii sau cresterii apetitului)?
4.   Tulburari de somn, fie în minus, fie în plus?
5.   Senzatii de neliniste, iritabilitate sau letargie?
6.   Lipsa de energie sau oboseala?
7.   Simtaminte de pierdere a valorii de sine sau vinovatie?
8.   Dificultati de concentrare sau gândire?
9.   Gânduri obsesive de moarte sau sinucidere?
  10.   Au fost simtamintele tale din ultima luna atât de intense încât sa te deranjeze în mod deosebit, sau sa-ti afecteze capacitatea de a functiona normal pe plan social sau la locul de munca (ori la scoala)?

Interpretarea rezultatelor

*Daca ati  raspuns cu "Da" la cinci sau mai multe din cele noua enunturi de mai sus, si ati  raspuns "Da" la întrebarea nr. 10, este foarte probabil ca suferiti de depresie. Adresati-va medicului dvs. pentru o evaluare mai temeinica si pentru un tratament individualizat.

*Daca ati raspuns cu "Da" la mai mult de unul dar mai putin de cinci dintre enunturile de la numerele 1-9, si ati  raspuns "Da" la întrebarea 10, este posibil sa suferiti de o forma usoara de depresie. Adresati-va medicului de familie pentru evaluare si tratament.

*Daca ati raspuns cu "Da" la  numai unul sau nici unul din cele noua enunturi de mai sus sau ati  raspuns "Nu" la întrebarea nr. 10, probabil ca nu suferiti de depresie. Daca aveti însa nevoie de alte informatii sau clarificari, va puteti adresa medicului de familie pentru o evaluare si recomandari individualizate.

ATENTIE: Acest test nu poate si nu trebuie sa fie folosit ca inlocuitor al sfatului sau consultatiei medicului dvs.

                                                                            ADHD

Ce inseamna ADHD:

ADHD înseamnă Deficit de Atenţie / Hiperactivitate / Impulsivitate şi este una dintre cele mai frecvente afecţiuni comportamentale întâlnite la copii şi adolescenţi. Studiile arată că un procent de 3-7%* din copiii de vârstă şcolară prezintă simptome  ADHD (1-2 din copiii dintr-o clasă de 30)*.
ADHD debutează în copilărie şi poate persista şi la vârsta adultă. Deşi la unii copii simptomele ADHD dispar odată cu înaintarea în vârstă, în jur de 60% pot prezenta simptome şi la vârsta adultă.

Conform  Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV-TR), simptomele ADHD se împart în trei categorii: deficit de atenţie , hiperactivitate şi  impulsivitate , putând surveni şi în formă combinată.

Uneori, părinţii se consideră adesea vinovaţi de comportamentul copiilor cu ADHD dar nu este cazul. Cercetătorii au demonstrat că apariţia simptomelor ADHD nu este legată

Simptomele de neatenție

• ignoră detaliile
• greșește din neglijență
• își menține cu greutate concentrarea la lucru sau la joacă
• pare să nu asculte atunci când cineva i se adresează direct
• nu respectă instrucțiunile
• nu termină ceea ce a început
• are dificultăți în a-și organiza sarcinile și activitățile
• evită activitățile care necesită efort intelectual susținut
• pierde lucruri de care are nevoie
• este distras de zgomote exterioare
• este uituc în activitățile lui

Hiperactivitatea

• aleargă sau se cațără atunci când nu ar trebui
• vorbește excesiv.
• se agită sau se foiește.
• trebuie să se ridice de pe scaun.
• are dificultăți în desfășurarea activităților de timp liber nezgomotoase.
• este în mișcare, parcă ar fi animat de un motor.

Impulsivitatea

• răspunde înainte ca întrebările să fie complete.
• are dificultăți în a-și aștepta rândul.
• întrerupe sau deranjează alte persoane.

Tratamentul ADHD

• Terapie comportamentala (incluzând antrenament și terapie)
• Medicația
• Terapia combinată (medicație și terapie comportamentală

Tratamentul trebuie individualizat pentru fiecare pacient.

 Medicamente pentru ADHD

Exista doua tipuri de medicamente pentru ADHD: stimulante si non-stimulante.

Medicamentele non-stimulante (Strattera)

In România nu exista la ora actuala decât non-stimulante (Straterra) care sunt eficiente la copiii cu ADHD. Non-stimulantele sunt medicamente de ultima generație care nu afectează pe termen lung creșterea în înălțime și greutate.

 Medicamente stimulante (Ritalin, amfetamine, Concerta)

Stimulantele sunt medicamente de tipul amfetaminelor, Ritalin si Concerta si deși exista de 60 de ani pe piața au fost interzise in multe tari datorita riscului de dependenta si a multor efecte secundare. Stimulantele fac parte din categoria substanțelor strict controlate.

Foarte recent,studiul MTA asupra deficitului de atenție și hiperactivitate (ADHD) a scos la iveală faptul că medicamentele Ritalin și Concerta pot oferi o ameliorare a stării de sănătate pe termen scurt, si doar pe maxim 12 ore dintr-o zi, dar după trei ani, beneficiile tratamentelor dispar. Mai mult, mulți părinți renunță la tratament pe perioada vacantelor datorita multiplelor efecte secundare ale Concerta si Ritalin (insomnie, scădere in greutate, accentuarea ticurilor).

În plus, copiii care iau aceste medicamente regulat, timp de trei ani, au manifestat o întârziere în dezvoltare, potrivit "Multimodal Treatment Study of Children with ADHD" (MTA).

Autorii MTA au monitorizat 600 de copii cu ADHD, începând cu anul 1990. Profesorul William Pelham, coautor al studiului, de la Universitatea din Buffalo, Statele Unite, a spus că întârzierea în dezvoltare s-a manifestat la nivel de înălțime și greutate.

 Procesul terapeutic la copiii și adolescenții cu ADHD

Procesul terapeutic cuprinde trei etape de bază

Evaluarea inițială: Ca parte a evaluării diagnostice, medicul sau specialistul de asistență sanitară determină simptomele țintă și gradul inițial de afectare.

Strategia terapeutică: Medicul stabilește o strategie terapeutică prioritizând simptomele țintă și determinând metodele terapeutice cele mai potrivite pentru reducerea acestora.

Monitorizarea simptomelor și adaptarea strategiei: Una dintre componentele cele mai importante ale tratamentului ADHD este monitorizarea simptomelor din diferite domenii (cum ar fi învățarea, rezultatele școlare, interacțiunile familiale și relațiile cu persoanele de aceeași vârstă) și din diferite medii (de exemplu acasă, la școală, în afara programului școlar).

Impactul ADHD asupra vieţii copilului sau adolescentului

Tulburarea deficit de atenţie şi hiperactivitate/impulsivitate poate afecta toate aspectele vieţii unui copil. În plus, impactul este puternic şi asupra părinţilor şi fraţilor, fiind uneori cauza apariţiei problemelor în familie.

Copilul afectat de ADHD poate fi la fel de inteligent, creativ şi iubitor ca şi ceilalţi.

Cu toate acestea, un copil cu ADHD care nu este diagnosticat la timp se va confrunta cu multe probleme acasă şi în societate. Va începe sa fie perceput ca diferit faţă de ceilalţi copii, se va izola de grup, îşi va pierde prietenii, fiind respins de către colegi. Cu timpul nu va mai avea încredere în el insuşi iar rezultatele şcolare se vor înrăutăţi.

Manifestările ADHD sunt diferite în funcţie de perioada de dezvoltare a copilului, variind de la slaba concentrare, nivel ridicat de agresivitate şi  impulsivitate la copilul preşcolar, până la o percepţie distorsionată a sinelui şi apariţia unor comportamente antisociale şi agresive la adolescent.

Deşi cauza exactă a ADHD rămâne necunoscută, cercetările s-au intensificat în ultimul deceniu. În momentul de faţă, se consideră ca ADHD este cel mai probabil de natură genetică. Cercetătorii au evidenţiat însă şi alte posibile cauze.

Studiile riguroase, atent concepute, nu au reuşit să stabilească relaţia cauzală dintre aceşti factori şi ADHD şi nici faptul că vreunul dintre aceşti factori influenţează simptomele ADHD. De exemplu, contrar convingerilor părinţilor, zahărul nu îi face pe copii semnificativ mai hiperactivi. De fapt, s-a constatat că nici o dietă nu ameliorează simptomatologia specifică ADHD. S-a constatat că, de fapt, frustrarea părinţilor este un efect, şi nu o cauză a ADHD. Excesul în urmărirea programelor de televiziune şi jocurile video reprezintă de fapt un simptom, şi nu o cauză a ADHD. Acestea constituie o formă de stimulare care îi ajută pe copiii cu ADHD să-şi menţină concentrarea şi să-şi controleze sentimentul interior de agitaţie prin intermediul unui mecanism similar celui care acţionează în cazul medicaţiei.